Eseuri, Razne

Pitagora și Ordinul său inițiatic

august 6, 2015

                                                                                    Fotografiat de Chris Devour

 

I. Bazele filosofiei pythagoreice și ale Ordinului

         Viața lui Pythagoras este învăluită în mister; fiind un individ căruia i s-au atribuit lucruri fantastice, putem spune că Pythagoras este un personaj mitic. Despre Pythagoras se spune că ar fi călătorit mult (mai ales în tinerețe), petrecându-și astfel mult timp în templele înțelepților egipteni, unde – conform lui Iamblichus– timp de douăzeci și doi de ani a studiat astronomia și geometria.¹ În urma unor evenimente tragice, Pythagoras este dus în Babilon de către soldații lui Cambyse, unde acesta va învăța de la magi venerabila lor artă a aritmeticii, muzicii și alte discipline. În fine, putem deduce –sau măcar specula- faptul că Pythagoras a fost influențat de filosofia mistică a magilor egipteni și babilonieni. De altfel, influența filofofiei egiptene asupra gândirii grecilor este semnalată chiar de către Herodot: ”Tot egiptenii sunt aceia care vorbesc primii despre această învățătură: <anume că> sufletul omului este nemuritor și că odată cu pieirea trupului ei intră în altă vietate[…] De această învățătură s-au folosit unii dintre greci-fie mai înainte,fie mai târziu-ca și cum ar fi fost a lor proprie.”² Astfel, remarcăm faptul că [și] asupra filosofiei lui Pythagoras s-a exercitat influența învățăturilor egiptenilor.

         Filosofia lui Pythagoras întrunește concepte din aritmetică, geometrie, astronomie, muzică, având astfel credința că numerele stau la baza oricărui lucru în univers și că totul poate fi explicat studiind disciplinele enunțate mai sus. După cum i-a descris și Aristotel mai târziu în “Metafizica” pe pythagoricieni, aceștia considerau că pot face analogii între lucrurile din natură, și numere :” ei (pitagoricieni) au socotit că principiile acestora sunt şi principiile tuturor lucrurilor. Or, deoarece pentru matematici numerele sunt, prin natură, primele elemente, li s-a părut potrivit să examineze numeroase analogii ale celor-ce-sunt şi ale celor-ce-devin mai degrabă cu numerele decât cu focul, pământul şi apa. Au socotit că o anumită calitate a numerelor este dreptatea, o alta – sufletul şi inteligenţa, o alta – buna ocazie, şi în acelaşi fel au procedat cu fiecare în parte; apoi au văzut că în numere rezidă atributele armoniilor muzicale şi discursurile ”³

          Pe lângă filosofia numerelor, Pythagora le predica oamenilor despre conceptele de morală și îi sfătuia cu privire la modul de viață corect și sănătos pe care aceștia erau îndrumați să-l urmeze. Dacă cu profanii vorbea într-un mod degajat, observându-i astfel pe cei vrednici în mulțime, din momentul când individul se iniția în Ordin, el era supus mai multor teste și încercări dure în urma cărora acesta trebuia să se dovedească vrednic de a avansa în grad. Astfel, neofitul era supus unor teste grele, cum ar fi obligația de a tăcea o perioadă lungă de timp (uneori ajungându-se la ani de zile), având obligația și datoria de a-i asculta pe cei mai înțelepți-acest exercițiu avea și scopul de a-l învăța pe neofit comportamentul obedient.

           Se crede că Ordinul era împărțit în patru grade distincte; primul fiind dedicat exotericilor, compus din cei ce-l ascultau liber pe Pythagoras vorbind despre morală,respect față de lege, prietenie etc. Din mijlocul acestor oameni, el își recruta oamenii vrednici să urce de la gradul zero, la gradul unu, al Noviciatului, unde inițiații erau învățați psihologia, meditația, secretele simbolismului. Ei mai erau numiți și „Oi Exo”,adică cei de dinafară, semnificând faptul că ei erau încă separați de Templu printr-o cortină ce le ascundea Misterele.4 La gradul al doilea se completa cunoașterea neofitului cu principii din geometrie, matematică, astronomie. Acești membrii ai gradului se numeau Physikoi, sau fizicieni.5 La gradul al treilea (Sebastikoi), ei erau instruiți în practicile spirituale, căt și în diferitele mistere ale Ordinului ce răspuneau întrebărilor esențiale precum originea sufletului, destinul după moarte,etc.-acest grad făcea din ei mijlocitori între lumea văzută și cea nevăzută. La gradul al patrulea (Politikoi), se întruneau învățăturile profane cu cele spirituale; astfel gradul era în același timp unul practic și teoretic. Pe de-o parte se predau secretele armoniei sociale, pe de altă parte practica justiției și a interpretării legilor.6

           Rolul ierarhizării în Ordin, și a dezvăluirii treptate a adevărului este acela de a pregăti treptat profanul pentru revelația spirituală ce-l va aștepta la gradele superioare. Alegoriile și simbolurile în antichitate -și nu numai- aveau rolul de a proteja cunoașterea de ochiul profan. Astfel, informatia era prezentată sub forma unor imagini, ca un cod ce nu putea fi descifrat doar de cel ce avea cunoștințele necesare (inițiatul). Deși Pythagoras le-a vorbit oamenilor deschis în prima fază, filosofia sa poate fi împărțită în două: filosofia exoterică și cea ezoterică.

           Ordinul se asemăna mult unui cult, sau unei secte, căci în cadrul Ordinului erau respectate multe reguli și ritualuri. De asemenea, asceza fizică și mentală era prezentă, iar membrii erau îndrumați să respecte diferite reguli ce variau de la modul în care trebuiau să se comporte la masă, până la reguli ce vizau când și cum ar trebui rasă barba și tuns părul. De fapt, am putea spune că Ordinul se asemăna foarte mult cu o sectă, căci membrii erau foarte secretoși, și iși manifestau deseori iubirea doar între ei; renegându-i pe cei ce erau excluși din Ordin. Astfel, putem observa că deși inițial Pythagoras le vorbea oamenilor deschis, el avea și o filosofie ezoterică, rezervată doar celor inițiați în Ordinul său. Desigur, multe lucruri cu privire la viața sa și la ordinul întemeiat de acesta nu sunt întocmai sigure, iar viața filosofului este învăluită în mister.

II.Filosofia numerelor și conceptele pythagoreice

         Reamintind ceea ce am spus în capitolul anterior, pentru pytagoreici, numărul stă la baza tuturor lucrurilor în lume. De asemenea,

”Principiul tuturor lucrurilor este unitatea, iar din această unitate provine doimea nedefinită, servind ca suport material unității care este cauza. Din unitate și din doimea nedefinită se trag numerele, din numere puncte,e din puncte liniile, din linii figurile plane, figurile solide, din figurile solide corpurile sensibile ale căror patru elemente sunt patru la număr: focul, apa, pământul și aerul.”7

     Pythagora mai afirma și că

“ceea ce e la noi jos, în dreptul antipozilor e sus. Se repartizează în mod egal în Univers lumina și întunericul, fierbânțeala și frigul, uscăciunea și umezeala.”8

– făcând astfel o legătură ,dar și o asemănare între contrariile existente în Univers. De asemenea, echilibrul [în natură] era considerat un lucru dezirabil, dătător de bunăstare și sănătate, iar succesiunea anotimpurilor era văzută drept un echilibru al contrariilor și elementelor primordiale.

         Dacă Platon va consfinți teoria ideii, Pythagoras va consfinți teoria Numărului; în concluzie, orice lucru fiind nimic altceva dect un număr. Ființa sensibilă e un număr, lumea este un număr, substanța, materia, calitățile pasive sau active ale lucrurilor etc. Deci, pentru că orice număr este creația lui Unu, părintele numerelor, putem spune că Unu reprezintă-pentru Pythagoras- principiul universal.9

            Aristotel va clarifica lucrurile în lucrarea sa “Metafizica”, afirmând că diferența dintre platonicieni si pitagoricieni este aceea că platonicienii văd numere ca fiind separate de ființă și lucruri, pe când pitagoricienii le identifică cu realitatea: ”Așadar, unii folosofi susțin că numerele sunt de două feluri: în primul rând cele care conțin Formele-anteriorul și posteriorul, apoi numerele matematice situate alături de Forme și de obiectele senzoriale; ei le socotesc pe ambele separate de lucrurile senzoriale.[…] pitagoricienii afirmă că există numai un singur tip de număr, cel matematic, numai că el nu este separat, ci ei cred că din acesta se compun Ființele senzoriale.”10-Astfel, numărul este esența tuturor lucrurilor ce reprezintă raportul dintre finit și infinit, existând deci trei lucruri: finitul, infinitul și raportul, sau unitatea.Totuși, există multe exprimări ambigue sau neclarități în filosofia lui Pythagoras; lucru semnalat de altfel și de Aristotel în “Metafizica”: ”Așadar, din partea atât lui (Alcmaion), cât și a celorlalți se poate afla doar că principiile lucrurilor sunt sub forma unor contrarii, iar de la ceilalți/pitagoricieni/ se poate afla și câte sunt, și care sunt aceste principii. Dar cum pot fi ele reduse la principiile discutate înainte nu se analizează cu claritate de către pitagoricieni. Ei par să așeze elementele în genul materiei. Căci afirmă că Ființa să așeze elementele în genul materiei.[…] Există însă și filosofi care au susținut despre Univers că ar consta dintr-o dingură natură, dar nu totți vorbesc despre el că în același fel ar fi bun, nici că în același fel s-ar conforma naturii.”11-vedem astfel că până și între filosofii pitagoricieni există controverse și diferențe, iar unele lucruri în filosofia lui Pythagoras nu sunt întocmai clarificate.

III.Armonia

           Armonia lururilor în Univers era văzută drept o chestiune naturală, un principiu ce aduce atât lucrurile asemănătoare împreună, cât și le împreuneazî pe cele opuse. Dat fiind faptul că oamenii și lucrurile sunt deseori constituite din contrarii, ele se asociază și completează în acest mare “puzzle cosmic”. Armonia este deci acel acord dintre elemente, acea lege universală și necesară ordinii – atât în lumea fizică, cât și în planul nevăzut. Astfel, pentru pitagoricieni aceasta este esența adevărată a lucrurilor; ea putând să explice spre exemplu de ce sufletul omului potate să se raporteze (să se armonizeze cu) la lumea din jur.

           Fiind compuși din aceleași componente (numere), oamenii se pot raporta la lumea din jur; dat fiind faptul că “ceea ce e la noi jos, în dreptul antipozilor e sus.”-deci există un raport între lucrurile aparent opuse din univers. Desigur, armonia făcea referire și la armonia sunetelor, căci observând diferitele sunete pe care corzile instrumentelor le produceau, ei puteau să deducă anumite teorii, sau să-și verifice teoria numerelor. Muzica presupune niște raporturi matematice, anumiți algoritmi pentru a suna bine, astfel că putem identifica matematica și filosofia Numărului [până și] în arte.

”Urechea nu este în acest caz decât un intermediar; rațiunea este supremul judecător, iar muzica este o artă intelectuală.12

           Muzica era văzută drept imaginea armoniei universale, sau ordonarea principiilor și reglementarea raporturilor dintre sunete. Putem spune astfel că muzica în concepția pitagoricienilor era un soi de „filosofie aplicată”-sau în fine, demonstrată. Dacă ar fi să-i dăm o altă definiție armoniei (harmonia), am putea spune că este “reducerea intervalelor muzicale la rapoarte matematice[…]armonie între contrarii. O altă direcție pe care evoluează teoria privitoare la harmonia duce la extinderea conceptului de raport fie la sunetul, fie la distanțele dintre planete și la formularea doctrinei privind <armonia sferelor> incorporată de Platon în <mitul lui Er> .”13 Din nou ne confruntăm cu incapacitatea de a înțelege anumite principii pitagorice, căci apare o dificultate majoră:”incapacitatea generală a presocraticilor de a distinge între concret și abstract și, ca urmare, lipsa distincțiilor dintre aritmetică și geometrie. Intuiția pitagorică originară a fost, probabil, reducerea intervalelor muzicale de bază la rapoarte matematice, din care ei au dezvoltat apoi principiul mai larg că, de fapt, lucrurile sunt numere.”14

           Revenind la numere,doresc să fac distincția dintre Unitate, Numărul binar și Triadă. Astfel,

”Unitatea reprezintă simbolul identității, al egalității, existenței convervării și armoniei generale.[…]Numărul binar este simbolul diversității, al inegalității, diviziunii, separării. Diada, origine a contrastelor, reprezintă materia sau principiul pasiv.[…]Ternarul sau terimea este primul dintre numerele impare.[…]Treimea reprezintă pentru pitagoricieni nu numai suprafața, ci și principiul formării corpurilor.”15

            Pentru pitagoricieni, fiecare număr simboliza un lucru distinct, iar ajungând la numărul zece, trebuie să spunem despre el că era considerat ca fiind măsura întregului; conținând astfel toate raporturile numerice și armonice; astfel cu numărul zece se termină tableta lui Pitagora sau abacul. De asemenea, pitagoricienii considerau că filosofia numerelor poate rezolva problema cosmogoniei. Pentru ei însăși mișcarea corpurilor cerești reprezenta un joc al armoniilor, căci mișcarea planetelor în vid producea sunete, sau vibrații. Astfel, raporturile dintre ele constituiau o armonie universală, combinând diferitele sunete ale acestora. Putem spune deci că pentru a cunoaște distanțele dintre astre și viteza lor, era suficient să cunoști legile armoniei muzicale. Acest lucru se explică datorită modului de gândire și raportării prin analogie și exemple paralele, sau comparații a pitagoricienilor.

”Pitagora denumea ton distanța de la Pământ la Lună, semiton distanța de la Lună la Mercur, dar și intervalul dintre Mercur și Venus,etc.”16

IV.Concluzie

         Uitându-ne înapoi, putem observa acum că filosofia lui Pythagoras era una mistică, căci presupunea existența sufletului; suflet ce trebuie perfecționat în urma exercițiilor, meditației, studiului și ascezei. De asemenea, putem observa că în concepția lui Pythagoras și a pitagoricienilor, Universul are o anumită armonie, unde toate elementele se completează unele pe altele, unde contrariile se combină într-o armonie, unde există o ciclitate ce privește atât migrarea sufletului uman, sau metempsihoza, cât și succesiunea anotimpurilor etc. Pitagoricienii făceau numeroase analogii, iar cu ajutorul alegoriilor și simbolurilor, puteau explica[sic!] totul în Univers: de la definiția sufletului uman, până la rostul său și teorii cosmoginice. Deși Pythagoras este un personaj misterios, putem încerca să-l înțelegem, iar ceea ce trebuie mereu să avem în minte când îi studiem filosofia este teoria Numărului. Dacă ar fi să-l asemănăm pe Pythagoras cu un alt personaj mitic din perioada antică ar fi Hermes Trismegistus – care de asemenea vorbea despre armonia universală și legăturile dintre ceea ce e sus, și ceea ce e jos, sau asemănarea contrariilor ( Cele șapte legi de pe Tăblițele de smarald).

       Totuși, consider că filosofia mistică antică nu trebuie privită cu dezinteres sau aroganță, căci multe din principiile anticilor se mai aplică și azi, iar altele sunt puse încă sub semnul întrebării. Dacă e să ne gândim la momentul în care aceste teorii au apărut, cred că putem măcar să-i respectăm pentru ingeniozitatea de care au dat dovadă, având in vedere faptul că în acea vreme știința și tehnologia erau primitive.

      În fine, filosofia lui Pythagora este încă respectată și în zilele noastre, iar unele principii sunt încă considerate ca fiind valabile [de către unii oameni]. De asemenea, Ordinul nu a murit – sau în fine, „spiritul Ordinului”-căci mereu se vor găsi oameni dornici de a se autoperfecționa și de a se desăvârși spiritual – chiar și în societatea modernă.

 


1.Iamblichus-The life of Pythagoras,Tr.: Thomas Taylor,Theosophical Publishing House,Los Angeles,California, 1918, pg. 10
2.Prof.dr.Ion Bănșoiu-Filosofia preclasică greacă, Ed.Paiedia, 2006, pg. 140
3.Aristotel-Metafizica, Ed.Humanitas,2007,București,Tr.:Andrei Cornea,Cartea I,cap.5 ,pg 71
4,5,6.Jean Mallinger-Pitagora și misterele antichității,Ed.Herald,2013,București,pg. 37-38
7,8. Prof.dr.Ion Bănșoiu-Filosofia preclasică greacă, Ed.Paiedia, 2006, pg. 173
9.Anteleme.E.Chaigner-Filosofia lui Pitagora,Ed.Herald,2012,București,Tr.:Gabriel Avram, pg.13
10.Aristotel-Metafizica,Ed.Humanitas, 2007,București,Tr.:Andrei Cornea,CarteaXIII,6. pg.481
11. Aristotel-Metafizica,Ed.Humanitas, 2007,București,Tr.:Andrei Cornea,Cartea I,5. Pg 71
12. Anteleme.E.Chaigner-Filosofia lui Pitagora,Ed.Herald,2012,București,pg. 132.(Bouillaud,Theon. Smyrn., pag. 106.Aristoxene, Harmonia,I,2. Proclus, in Tim. Pag 196,14)
13.Francis E.Peters-Termenii filosofiei grecești,Ed.Humanitas,București,1993,Tr.Drăgan Stoianovici ,pg113
14. Francis E.Peters-Termenii filosofiei grecești,Ed.Humanitas,București,1993,Tr.Drăgan Stoianovici ,pg 47
15.Jean Marie Ragon- Masonerie ocultă și inițiere hermetică(Maçonnerie occulte et de l initiation hermétique-Ed.Dantu,Paris,1853) , Ed.Herald ,București, 2013 Tr. : Gabriel Avram, pag. 21, 22
16. Anteleme.E.Chaigner-Filosofia lui Pitagora,Ed.Herald,2012,București,pg. 143(Pliniu- Historia naturalis,II,22)

Comments

You Might Also Like