Cotidian, Razne

Cultura promovează incultura – sau maculatura se vinde cel mai bine

aprilie 9, 2017

         Povestea e veche, o știm cu toții: editurile sunt nevoite să publice cărți proaste – dar care se vând bine – pentru a acoperi pierderile pe care le au când publică o carte de filosofie, de pildă. Pe de altă parte, pe măsură ce internetul câștigă tot mai mult teren, am fi tentați să credem că creatorul de conținut este liber să promoveze orice tip de conținut – și așa este, doar că nu orice tip de conținut este consumat. Așa că ne întoarcem la cerințele pieței. Desigur, nu putem să punem totul pe seama pieței, căci formatorii de opinie din mediul online se pierd tot mai mult în acest impersonal ce ghidează gustul comun și ajung să se prostitueze intelectual pentru un mai bun trafic online (și implicit câștiguri mai mari). E o groapă cu nisp fără fund: ne adâncim tot mai mult încercând să ne dăm seama dacă de vină e piața cu cerințele ei sub-mediocre sau formatorii de opinie care n-au coloană vertebrală?

           În ultimul timp – pentru a face față concurenței – și în sfera „cultă” online se practică acest mod agresiv de promovare a cărții cu orice preț. Schema de bătaie e aceeași: de la articole de tipul „7 suplimente care te ajută să scapi de burtă” ajungem la „7 cărți pe care să le citești în metrou”. Oferta e tot mai precisă, totul se împarte în sectoare și nișe, există cărți de citit în metrou, la munte, pe tren, la mare, în vacanță sau de ce nu, cărți pe care să le citim când stăm pe „tron”. În mod evident, problema e că aceste cărți au strict rol de entertainment [divertisment]. O carte bună e bună e bună în orice circumstanțe, dar ar fi de dorit să nu citim „Ființă și timp” în metrou, când avem doar 5 minute de răgaz. Ideea că o carte este „mai potrivită” unui anumit context este ridicolă, iar presupoziția pe care se bazează e bizară. De ce să citim cu orice preț, în orice moment, dacă textul nu e valoros? Oamenii nu mai au timp să citească, pentru că cititul nu produce bani și nici nu-ți umple burta – așa că „oamenii de cultură” sunt disperați să mențină pasiunea oamenilor pentru citit vie cu orice preț, chiar dacă asta înseamnă să propună cărți „de buzunar” pe care le poate citi un om pe fugă pentru a-și lua „doza zilnică de vorbe deștepte”. Or, eu aș zice că mai bine să nu citești deloc decât să te atingi de anumite cărți scrise de vedete [sic!] autohtone, romane SF pline de clișee și „rețete” pentru o viață mai împlinită (în doar 3 pași!). Iar o carte care merită citită este o carte care te determină să-ți revizuiești presupozițiile, nu una care-ți alimentează vechile credințe nefondate – și asta necesită un efort în plus din partea cititorului care trebuie să interpreteze textul, nu doar să-l recepteze.

         Cultura promovează incultura în mod inconștient. Ediiturile promovează [mai] agresiv cărțile „pentru omul de rând”, fapt ce în mod ironic nu clădește un pod spre cărțile valoroase, ci îi crează cititorului iluzia că ceea ce citește el acum este realmente valoros, că face și el acum parte din clasa „intelectualilor” (ce mai înseamnă „intelectual”?). Discursuri motivaționale care nu fac altceva decât să-ți spună ceea ce vrei să auzi, texte lacrimogene fără nici o miză, cărți de buzunar cu „idei deștepte” și romane care nu-ți pun deloc mintea la încercare – asta e oferta. Compromisurile pe care oamenii de cultură le fac se vor întoarce ulterior împotriva lor, căci pe măsură ce mediocritatea e promovată tot mai mult, cerința crește, și astfel se crează un cerc vicios din care cu greu mai putem să ieșim.

        Cred că problema cea mai mare este faptul că se promovează o atitudine „călduță” în cultură. Cărțile care ar putea supăra – adică acele cărți care ne determină să problematizăm, deci să gândim în afara paradigmelor acceptate în mod normal – sunt evitate, în timp ce textele care-i spun omului exact ceea ce vrea să audă (sau care-i spun nimicuri) sunt glorificate. Incultura îmbracă haina culturii azi, când e tot mai ușor să publici o carte – și stim cu toții că dacă ceva e scris într-o carte, trebuie să fie de valoare, nu-i așa?

Comments

You Might Also Like