Cotidian, Razne

Cinicul, societatea de consum și mediul online. Cum se alimentează iluziile

aprilie 26, 2017

 

      Cum comercializezi un lucru care critică piața? Între parametrii aceștia trebuie să gândim relația cinicului cu societatea de consum. Noile exigențe ale cunoscutului site YouTube constrâng într-un mod pervers creatorii de conținut să creeze videouri care să reflecte o versiune trivializată a realității. Aceștia au în continuare libertatea de a posta același tip de videouri pe care le postau până acum pe canalul propriu, dar această libertate vine cu un cost: abordezi o temă controversată, noi îți etichetăm videoul drept „conținut controversat”, iar companiile nu vor dori să se asocieze cu tine (adică să-și pună reclama pe videoul tău), prin urmare munca ta nu va produce bani. În cazul canalelor mari de YouTube cu milioane de abonați, acest lucru poate să le scadă creatorilor de conținut veniturile, dar aceștia au și alte surse de venit (tricouri, parteneriate directe cu anumite siteuri etc.), pe când în cazul creatorilor de conținut care se află la început, aceast lucru îi va constrânge să ocolească anumite teme importante pentru a-și putea vinde „produsul”, deci a se menține pe linia de plutire. Situația ar fi de-a dreptul hilară dacă n-ar fi sinistră: știm cu toții că divertismentul acesta este ieftin, ne prefacem cu toții că ne distrăm dar nu putem să ieșim din joc, căci odată ce ai ieșit, altcineva îți va lua locul. Spectatorii pe de altă parte procesează un tip de informație ușor de digerat, așa că închid ochii în fața conținutului ieftin și visează și ei să aibă viața „fascinantă” a creatorilor de conținut. Internetul devine astfel acest loc unde măștile zâmbitoare reușesc să intre în grațiile companiilor și a publicului – iar publicul completează acest „triunghi amoros” prin simplul fapt că ei sunt cei care consumă acest tip de reclamă mascată, de viață-ca-realityshow (e.g. vloguri).

        Or, dacă la prima vedere această schimbare pare să limiteze fluxul de conținut negativ de pe internet (un efect benefic ar fi că reduce rasismul, de pildă), lucrurile stau cu totul altfel în realitate. Cinicul – adică cel care mustră societatea – nu mai are voie să se exprime în spațiul online (sau are voie, dar nu se rentează să o facă), iar oricine încearcă să semnaleze posibile erori ale sistemului este marginalizat, exclus din globul de cristal. Iluzia trebuie menținută cu orice preț. De pildă, videouri ce orbitează în jurul discuțiilor ce pun în balanță beneficiile și pericolele multiculturalismului sau discuții despre războiul din Siria  sunt catalogate drept „controversate”. Așadar, nu e de mirare că pe zi ce trece utilizatorii se confruntă cu o variantă tot mai trivializată, utopică a lumii în mediul online. Videourile de tip „vlog”, unde o persoană – deseori deloc interesantă – își prezintă viața și gândurile banale sunt aparent inofensive, dar ele contribuie la iluzia că trăim într-o lume aproape perfectă, lipsită de orice controversă sau eveniment tragic asemenea unui „reality-show real” (ca în filmul The Truman Show). Așa a ajuns internetul un loc plin de videouri cu căței, pisici, torturi colorate, machiaj și o formă reinventată a telenovelei (vlogul) în timp ce problemele sociale actuale sunt considerate prea vulgare pentru ochii virgini ai utilizatorilor. Adică țara arde și baba se piaptănă. Acest lucru îmi amintește de filmul Requiem for a dream (2000), care atacă „visul american”: pentru fiecare nefericire din viața noastră există câte o pastilă, iar televizorul (sau mai nou internetul) ne oferă mereu soluția „salvatoare”.

        Internetul riscă astfel să devină un palat de cristal în care nu sunt invitați decât cei care nu deranjează, care ne lasă să ne bucurăm de iluzie și ne alimentează starea de pasivitate și superficialitate care pare să caracterizeze noua generație. Se instaurează astfel o dictatură a libertății, un paradox ce face din liberalism o ideologie sinistră: ești liber să crezi ce vrei, atâta timp cât crezi ca noi și nu problematizezi. Cinicul este astfel un parazit. Este periculos să-ți „pui banii” pe un cinic pentru că acesta este un pariu nesigur: poate oricând să critice ceva ce societatea de consum iubește. Dacă ar fi să dramatizăm, am zice că acesta este un Buddha ieșit din palatul iluziilor, care este constrâns să rămână în exterior … și să se uite la videouri cu pisicuțe, torturi și vlogurile unor adolescenți mediocri de 14 ani.

Comments

You Might Also Like