Katharsis

Despre priorități în viață – cum să înlocuiești oameni și obiceiuri nocive cu unele bune

mai 26, 2017

Prioritățile din viața noastră și timpul liber

              Cea mai folosită scuză pe care o folosim când vrem să evităm o situație care ne-ar scoate din confortabila – dar deseori nocivă – noastră rutină este „nu am timp”. Știm de cele mai multe ori ce avem de făcut, dar ceva ne ține totuși în loc. Știm că tot ce trebuie să facem este să mâncăm mai sănătos, să studiem mai mult, să facem acele lucruri care ar pava drumul spre acel ceva ce ne-ar face să ne simțim împliniți, dar totuși, preferăm o zonă confortabilă unde știm că suntem în control. „Lipsa timpului” în cele mai multe cazuri este doar o formulă simplificată și politicoasă de a evita anumite situații, persoane sau confruntări cu sinele. „Nu am timp de așa ceva” s-ar traduce mai degrabă prin „acest lucru nu se află pe lista mea de priorități”. Într-o conferință publică TEDx, Laura Vanderkam (expert în time management) oferă un exemplu foarte grăitor în acest sens: o femeie de afaceri extrem de ocupată are o problemă cu boilerul care îi inundă casa. În decursul acelei săptămâni, a fost nevoită să-și facă timp (acel timp pe care „nu-l avea”) pentru a chema instalatori, o echipa de curățenie ș.a.m.d. ca să constate mai apoi că toată această întreagă experiență i-a răpit 7 ore din săptămână. Dacă o întrebai dacă are timp 7 ore pe săptămână să se antreneze pentru triatlon, ar fi zis că nu poate sub nici o formă. Însă această problemă a urcat în topul priorităților ei imediat, astfel găsindu-se timp pentru rezolvarea ei.

            Așadar, „timpul” este doar o formulă magică pentru „nu am chef”, „e prea complicat” sau „nu mă interesează”. Acolo unde există un interes, se găsește o cale. Însă cum procedăm dacă vrem să ieșim din zona de confort, dacă ne-am săturat să ne pierdem timpul [alături de oameni nocivi, făcând ceva ce nu ne place de fapt]? În mod evident, un prim pas este identificarea elementelor nocive din viața noastră, fie că este vorba despre anumite obiceiuri care ne trag în jos sau oameni care ne influențează în mod negativ. Aceste persoane sau obiceiuri ies în evidență atunci când avem un scop bine definit – sau mai exact, o imagine bine definită despre cum vrem să arate viața noastră -, iar respectivele persoane sau obiceiuri par să fie mai degrabă obstacole decât trepte ajutătoare.

Importanța contextului

             Fie că ne place sau nu, suntem „contaminați” de contextul în care ne aflăm. O mare parte din ceea ce însemna identitate personală este rezultatul unor alegeri pe care nu le-am făcut conștienți. Ceea ce noi suntem și vom alege să facem în viitor este un mănunchi format din personalitățile oamenilor cu care ne petrecem timpul, a locurilor pe care le frecventăm, a hobbyurilor pe care le avem. Discutând despre autenticitate, filosoful Martin Heidegger ne spune că „ <Ceilalți> nu înseamnă ceva precum: tot ce rămâne în afara mea și în raport cu care eul se evidențiază; celilalți, dimpotrivă, sunt aceia de care cel mai adesea nu te distingi pe tine însuți, aceia printre care la rândul tău tu ești.”[1] , completând ulterior: „ne bucurăm așa cum se bucură îndeobște; citim, privim și judecăm literatura și arta așa cum se privește și se judecă; însă deopotrivă ne desprindem de „marea masă” și ne retragem așa cum se retrage îndeobște” [2]. Acest „impersonal se” despre care ne vorbește Heidegger ne afectează chiar și atunci când un altul nu este propriu-zis prezent. În sens metaforic, adaptând ideea la discuția noastră, am putea spune că imaginea pe care o avem despre noi este influențată de – sau este poate chiar rezultatul – contextul în care ne aflăm – adică lumea în care ne aflăm sau oamenii cu (prin) care trăim.

          Continuând ideea de mai sus, o mențiune importantă ar fi faptul că ceea ce devine obicei deseori ține de sfera subconștientului: din acest motiv, cei mai buni pianiști pot cânta fără să se concentreze activ pe ceea ce fac, șoferii experimentați pot să vorbească la telefon în timp ce conduc fără să întâmpine dificultăți (totuși, nu vă recomand să faceți asta) iar tot ceea ce înseamnă rutină zilnică pare să ne vină natural. Așadar, pentru a ne schimba viața, trebuie să adoptăm o altă rutină care să înlocuiască „mecanismul” învechit (care ne-a oferit totuși o siguranță) cu unul nou.

Elimină elementele care declanșează obiceiurile proaste

          Să lumăm acum exemplul unui fumător. În primul rând, acesta trebuie să conștientizeze că fumatul este nociv și să-și dorească să elimine acest obicei din viața sa. Apoi, trebuie să identifice motivul pentru care fumează. De cele mai multe ori dobândim un obicei prost din cauza stresului, a plictiselii, sau pentru că ne supumen unui „impersonal se”: „așa se face”[în X situație, în X locație]. Mai departe, trebuie să depisteze elementele care constituie „declanșatori”, adică „îmi vine să fumez când beau bere” sau „mereu când ies cu X în oraș, tind să fumez”. În mod evident, pentru a nu mai fi tentați să fumăm, ar trebui să evităm aceste situații.

Înlocuiește obiceiurile proaste cu unele bune

            Această schemă de tipul „dacă… – atunci…” pe care am schițat-o mai sus trebuie dezvoltată: „dacă” știu că în X situație (e.g. stres) în mod normal tind să fumez, trebuie să găsesc un alt „atunci”, adică un alt obicei care să-l înlocuiască pe cel nociv. De pildă, dacă vrem să slăbim și simțim nevoia să mâncăm ceva dulce (în mod normal am fi mâncat o ciocolată) putem opta pentru un fruct: „dacă mi-e foame, mănânc ciocolată” se transformă în „dacă mi-e foame, mănânc un măr” – astfel avem o rutină similară, nu am eliminat o activitate, ci am înlocuit-o cu alta care dă un rezultat mai bun. Să ne amintim de alegoria peșterii la Platon: o trecere prea bruscă de la întuneric la lumină poate fi dureroasă pentru ochii care nu sunt pregătiți, așa că transformarea se face cel mai sigur treptat, înlocuind obiceiurile proaste cu unele [mai] bune.

Înconjoară-te de oameni care trăiesc așa cum vrei tu să trăiești

               Cred că acest punct este cel mai important. „Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești” poate fi o analogie pentru „impersonalul se” de care am vorbit mai devreme. Devenim [la fel ca] oamenii care ne înconjoară. În mod evident, dacă ne înconjurăm de oameni negativiști, care nu se preocupă de sănătatea și dezvoltarea intelectuală personală, vom adopta inconștient același fel de a fi. O relație reușită – indiferent dacă vorbim despre o relație amoroasă sau de prietenie – este precum o oglindă: fiecare îi dă celuilalt posibilitatea să reflecte la acțiunile pe proprii, iar mai apoi celălalt indică greșelile pe care prietenul le face. Suntem „contaminați” oricum de context (oameni, locuri pe care le frecventăm), așadar cel mai util ne-ar fi să ne lăsăm „contaminați” de către oameni care ne inspiră și scot ce-i mai bun din noi.
P.S. Dacă nu avem un anturaj real care să ne inspire, putem să aparținem unei „lumi” digitale – adică să ne lăsăm inspirați de personalități, scriitori, filosofi, sportivi care trăiesc o viață asemănătoare cu idealul din mintea noastră.

Formează-ți o bună imagine despre sine

              Trebuie de la început să menționez că nu mă refer la faptul că imaginația va schimba în vreun fel realitatea. Acest lucru este în mod evident o absurditate. În schimb, ceea ce vreau să spun este faptul că imaginea pe care o avem la nivel subconștient despre noi, ne oferă direcția pe care să o urmăm. O analogie interesantă (pe care am preluat-o de aici) putem face între imaginea pe care o avem despre sine, și un termostat: dacă temperatura deviază de la normal cu câteva grade, termostatul va compensa, readucând-o la starea normală. Același lucru se întâmplă și cu noi când ieșim din zona obișnuitului: nu ne mai identificăm cu imaginea pe care o avem despre noi, fiindu-ne astfel imposibil să facem acel pas (pe care de altfel ne dorim să-l facem). Cum spuneam mai devreme, ceea ce ne ține în loc nu este imposibilitatea de a înțelege că facem ceva greșit, ci mai degrabă ceva ce nu stă în controlul nostru.

Concluzie. Preocupă-te doar de lucruri pe care le poți schimba

          Știm încă de la filosofii stoici că cel mai înțelept este să nu ne îngrijoreze lucrurile asupra cărora nu avem nici o putere. Nu are sens să ne dorim să luăm doar note de 10 – căci nu noi suntem cei care avem abilitatea de a nota -, dar are sens să ne dorim să cunoaștem mai multe lucruri într-un anumit domeniu (e.g. biologie, matematica, filosofie, IT). În alte cuvinte, pentru a atinge un țel, este deseori mai bine să ne concentrăm pe drum, nu pe destinație. De asemenea – în mod ironic –, trebuie să conștientizăm rolul acelor lucruri de care nu suntem conștienți. Adică trebuie să facem din citit, sport, mese sănătoase o rutină, înlocuind obiceiurile rele cu unele bune. Mai departe, trebuie să înțelegem că suntem influențabili, dar acest lucru poate deopotrivă să fie nociv sau benefic în funcție de contextul în care ne plasăm. Întotdeauna trebuie să ne alăturăm oamenilor care ne ridică, care scot ce-i mai bun din noi și ne forțează să ieșim din adormire. Timpul nostru poate fi reconfigurat în funcție de scara de valori (priorități) pe care o avem – iar privit în sens invers, trebuie să știm când nu suntem o prioritate pentru cineva și să ne orientăm spre relații în care ne raportăm într-un mod asemănător unul la altul. Nimic nu este mai nociv decât să refuzi să accepți că o situație comodă îți dăunează: astfel poți să pierzi ani de zile lângă omul nepotrivit, la jobul nepotrivit, în orașul sau anturajul nepotrivit. Întotdeauna trebuie să-ți fie clar cum trebuie să arate lista ta de priorități pentru a ajunge în punctul dorit, și ce obiceiuri ar trebui să deprinzi pentru a ajunge în acel punct. În felul acesta, având control asupra laturii „pasive” din viața noastră, putem să obținem ceea ce ne dorim fără ca măcar să simțim că depunem un efort.


[1] Martin Heidegger – Ființă și Timp, Ed. Humanitas, București 2012, p.163

[1] Martin Heidegger – Ființă și Timp, Ed. Humanitas, București 2012, p.174

Comments

You Might Also Like